Conspiraţia Boston?

Nu sunt adeptul teoriilor conspiraţioniste. Dar, uneori, observ fapte de-a dreptul bizare. De pildă, în 2012, s-a prăbuşit în Afganistan un elicopter cu 22 de membri ai comandoului care l-a suprimat pe Osama Bin Laden. La 22 decembrie 2012 a murit în condiţii suspecte comandorul Job W. Price, care a participat la planificarea operaţiunii de lichidare a liderului Al Qaeda. Mai recent, pe 17 mai 2013, au murit în condiţii extrem de bizare agenţii FBI, Cristopher Lorek şi Stephen Shaw. Aceştia l-au ucis pe Tamerlan Tsarnaev, unul dintre atentatorii de la Boston. Cei doi agenţi federali au căzut pur şi simplu din elicopter în timpul unui exerciţiu. Toate aceste fapte sunt în măsură să alimenteze teoriile conspiraţioniste. 

Rusia nu-şi retrage trupele de ocupaţie din Transnistria

Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a declarat astăzi că Rusia nu are de gând să-şi retragă contingentele din Transnistria. Spusele sale au fost relatate de către Ria Novosti. Desigur, Rusia afirmă că acestea sunt trupe de menţinere a păcii. Însă, orice cunoscător al situaţiei din Transnistria ştie că trupele ruse ocupă respectiva provincie pentru a proteja regimul marionetă de la Tiraspol. În acest fel este împiedicată unirea Republicii Moldova cu România. Mai mult, Rogozin a afirmat că echipamentul aşa-ziselor trupe de menţinere a păcii va fi modernizat. Dacă, într-adevăr, Rusia era interesată de restabilirea păcii între Chişinău şi Tiraspol, ar fi căutat să aducă în regiune o forţă multinaţională de menţinere a păcii, sub egida ONU. Nagorno Karabakh, Osetia de Sud, Abhazia şi Transnistria sunt metodele perfide prin care Rusia se insinuează în afacerile interne ale unor state precum Azerbaidjan, Georgia sau Republica Moldova. De altfel, Rusia a torpilat toate negocierile de pace desfăşurate până-n prezent. De pildă, în 1994 a fost semnat un acord între Rusia şi Moldova, prin care cea dintâi îşi lua obligaţia să retragă trupele din Transnistria. Acest acord nu a fost ratificat de legislativul de la Moscova. Aşadar, Rusia este singura piedică în calea păcii.

Siria şi logica Războiului Rece

Cine crede că Războiul Rece s-a încheiat în 1991 se înşeală amarnic. Războiul Rece a luat doar o pauză, pentru a reporni în trombă pe seama Siriei. Desigur, astăzi lipsesc coordonatele ideologice de genul comunism vs. capitalism, dar lupta este la fel de furibundă. În Războiul Rece scopul fiecărui combatant era punerea de beţe în roate inamicului. În Coreea, URSS a înarmat masiv regimul lui Kim Ir Sen şi l-a convins pe Mao să trimită trupe. În Vietnam, ruşii au sprijinit din toate puterile regimul nord-vietnamez. În Afganistan, SUA a finanţat şi înarmat mujahedinii. În Nicaragua, caz extrem de asemăntor cu ceea ce se întâmplă în Siria, URSS a investit în sandinişti, iar SUA a pregătit trupele Contras. Toate acestea, doar de dragul de a crea greutăţi duşmanului. După cum bine se ştie, nimeni nu s-a obosit să numere victimele colaterale pe seama cărora s-a jucat această sângeroasă partidă de şah. Putin nu are nimic palpabil de câştigat susţinând regimul Al-Assad, dar încurcă puternic planurile cinice ale binomului SUA-Israel. În loc să caute un compromis între cele două tabere implicate în război, marile puteri îşi flexează muşchii, fără să vadă masacrele. În logica Războiului Rece nu este loc de sentimentalisme, iar civilii nu există.

România înaintea Americii

Puţini îşi mai amintesc, poate, că scandalul pretinsului spion CIA arestat la Moscova, Ryan Cristopher Fogle,  are un precedent românesc. La 16 august 2010 a fost reţinut diplomatul român Gabriel Grecu, sub acuzaţia de spionaj. Gabriel Grecu lucra la ambasada României din Moscova, iar FSB nu a reuşit să ofere probe concludente că acesta desfăşura activităţi de spionaj pe teritoriul Federaţiei Ruse. La fel ca diplomatul american, oficialul român a fost plimbat tacticos prin faţa camerelor de filmare, cu vădita intenţie de a ofensa statul român. În plus, a fost încălcată în mod flagrant Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice (1961). Detenţia sau arestarea unui diplomat este interzisă de articolul 29 al acestui document, aparţinând dreptului internaţional. Rusia are o bogată tradiţie în ceea ce priveşte călcarea în picioare a dreptului internaţional, iar după cum bine se ştie, liderii ruşi sunt tradiţionalişti. România a ripostat la acest abuz prin expulzarea unui diplomat rus de rang similar.

Victoria învinşilor

Din 1945, la 9 mai se serbează victoria Naţiunilor Unite asupra Germaniei naziste. România a fost implicată fără voia ei în jocul marilor puteri, dar a plătit un preţ mare, foarte mare. România Mare a încetat să mai existe prin sinistra înţelegere dintre Stalin şi Hitler, cunoscută drept Pactul Ribbentrop-Molotov. Între 22 iunie 1941 şi 23 august 1944 ţara noastră a luptat alături de Germania. Spre deosebire de Germania, Italia sau Ungaria, românii şi finlandezii au purtat un război drept în est. Nu au vrut altceva decât să-şi recupereze teritoriile naţionale samavolnic răpite de către bolşevici. La 23 august 1944 România a trecut de partea Naţiunilor Unite, contribuind substanţial la scurtarea războiului. Patria noastră a angajat efective numeroase în lupta contra nazismului. Drept urmare, a plătit o imensă despăgubire de război, iar Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa au rămas sub jugul sovietic. Deci, SUA şi Marea Britanie au legitimat sinistra înţelegere dintre Hitler şi Stalin din 23 august 1939, ale cărei efecte persistă în cazul României. Basarabia se află încă înafara frontierelor naţionale. Am senzaţia că la 9 mai Rusia sărbătoreşte, mai presus de orice, victoria asupra popoarelor din Europa de Est, facilitată de înţelegerea cu Hitler. Şi noi am fost victorioşi în al doilea război mondial, dar am fost trataţi ca nişte învinşi. De aceea, consider potrivit să vorbim despre victoria învinşilor. Apropo, în caz că aţi uitat, 9 mai este şi ziua independenţei.

Il Divo a părăsit scena

Uneori, am impresia că între democraţie şi dictatură există mai multe asemănări decât deosebiri. Această impresie mi-a fost întărită de unul dintre dinozaurii politicii italiene, Giulio Andreotti. Presa din peninsulă a anunţat decesul său survenit astăzi, la vârsta de 94 de ani. Andreotii a fost de trei ori prim ministru (1972-1973, 1976-1979, 1989-1992) şi de mai multe ori ministru. În 1991, a devenit senator pe viaţă. A fost unul dintre liderii marcanţi ai curentului creştin-democrat. Pentru machiavelismul de care a dat dovadă a fost supranumit Il Divo, o trimitere la Iulius Caesar. Il Divo este şi titlul filmului regizat de Paulo Sorrentino (2008), care tratează problema legăturilor lui Andreotti cu mafia. Figurează între cele mai bune filme pe care le-am văzut. Printre altele, nu puţine voci l-au acuzat că ar fi avut mâinile pătate cu sângele lui Aldo Moro, politician italian ucis în 1978 de Brigăzile Roşii. Aşadar, a plecat dintre noi un mit.

Israelul sfidează Rusia

Recentele bombardamente lansate de aviaţia israeliană asupra armatei siriene reprezintă în primul rând o sfidare la adresa Rusiei. Regimul lui Bashar Al-Assad a reuşit să evite până acum soarta lui Gaddafi, graţie ajutorului rus. Vladimir Putin a blocat orice tentativă intervenţionistă a cancelariilor occidentale. Mai mult, Rusia a avertizat în repetate rânduri statul evreu să nu se implice în treburile interne ale Siriei. Ceea ce, în principiu, este corect. Însă autorităţile israeliene au ignorat de destule ori aceste avertizări, în opinia mea, pentru a testa valoarea avertizărilor ruse, care, se dovedesc a fi retorică goală. Sucombarea regimului Al-Assad este o miză importantă pentru Israel. Astfel, dispare un implacabil şi periculos duşman, iar înălţimile Golan vor deveni teritoriu israelian. În plus, organizaţia şiită Hezbollah se va sufoca în lipsa suportului logistic sirian, iar Iranului îi va fi foarte greu să aprovizioneze această organizaţie. Prin dezmembrarea Siriei, statul evreu va ajunge să aibă la frontierele din est şi nord doar ţări slabe şi controlabile. Loviturile aeriene aplicate de Israel pot fi un preambul pentru o intervenţie americană anunţată de Obama cel îngrijorat de folosirea armelor chimice împotriva populaţiei civile. De altfel, SUA au anunţat că vor disloca trupe în Iordania.